Aloe Barbadensis Miller este o plantă subtropicală, una din cele 250 de specii de Aloe, cunoscută în multe ţări ca medicament popular pentru efectul său terapeutic. Numele de Aloe Barbadensis Miller 1-a primit după botanistul Miller care a descris pentru prima dată planta Aloe din insulele Barbados. Alţi botanişti i-au dat numele de Aloe- vera Linne, Aloe vera Lamarck. în comerţ Aloe Barbadensis Miller este cunoscută sub numele de Aloe vera, cuvânt latin ce înseamnă „Aloe adevărată", denumire ce se datorează efectului terapeutic important. Planta aparţine familiei Liliaceae.
Planta are frunze cărnoase în formă de lance, care cresc direct din pământ cu marginile în formă de dinţi de fierăstrău. In mijloc prezintă o tulpină care se termină cu flori galben - roşietice, de formă cilindrică.
Planta cultivată are înălţimea de 75-120 cm, are 12-15 frunze late, cărnoase, greutatea unei frunze fiind cuprinsă între 700-1500 g. Mărimea frunzelor depinde de calitatea solului şi de condiţiile climatice.
Aloe vera conţine două substanţe: prima, situată sub coaja frunzei, este un lichid galben lăptos, cu gust amar - aloina, folosită de secole ca laxativ şi a doua, gelul de aloe, un lichid fibros situat în interiorul frunzelor. Gelul este utilizat numai de câţiva ani, cu toate că are efecte terapeutice deosebite şi este componenta cea mai eficace a plantei.
Planta cultivată are înălţimea de 75-120 cm, are 12-15 frunze late, cărnoase, greutatea unei frunze fiind cuprinsă între 700-1500 g. Mărimea frunzelor depinde de calitatea solului şi de condiţiile climatice.
Aloe vera conţine două substanţe: prima, situată sub coaja frunzei, este un lichid galben lăptos, cu gust amar - aloina, folosită de secole ca laxativ şi a doua, gelul de aloe, un lichid fibros situat în interiorul frunzelor. Gelul este utilizat numai de câţiva ani, cu toate că are efecte terapeutice deosebite şi este componenta cea mai eficace a plantei.
Se presupune că planta a fost descoperită în Africa. în timp s-a răspândit în jurul Mării Mediterane, în zilele noastre regăsindu-se în multe din ţările tropicale şi subtropicale.
Planta creşte natural în Africa de Nord, Est şi Sud, în ţările din jurul Mării Mediterane, a Mării Roşii, în India, China şi insulele Oceanului Indian. Este cultivată în insulele din Marea Caraibelor, în ţări ca Republica Dominicană, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantaţii se găsesc în Texas, California, Arizona şi Mexic. Planta nu creşte în zonele geografice unde temperatura coboară pentru mult timp sub zero grade.
Pe plantaţiile din Texas - Rio Grande Valley, plantele Aloe sunt aşezate în rânduri la o distanţă de 60-70 cm una de alta, sistem de cultivare impus de mecanizarea procesului agronomic. Frunzele se recoltează numai manual, se detaşează sub aşa numita „linie de gel" şi astfel, întreaga cantitate de gel rămâne pe frunzele exterioare, 3-5 frunze de pe fiecare plantă la 5-8 săptămâni.
Câteva specii de Aloe cu efect terapeutic
Aloe socotrina. Plantă originară din insula Socotra, Yemenul de Sud, a fost mult timp cea mai răspândită specie de Aloe. Datorită efectelor terapeutice magice, negustorii arabi au comercializat-o peste tot, timp de secole, de pe malurile Mării Mediterane până în China.
Aloe africana. Aloe Africana a fost cultivată de fermierii olandezi şi până la apariţia Aloei Vera a fost cea mai căutată specie de Aloe din lume. A fost comercializată sub formă de praf sau gel uscat.
Aloe vera (LinneY Barbadensis Miller/ Vulgaris). în secolul al XVII-lea negustorii britanici au derulat un comerţ de amploare, profitabil, bazat pe planta sălbatică de pe insula Barbados. Efectul laxativ al frunzelor uscate era foarte apreciat.
Există două specii de Aloe barbadensis, cea verde şi cea albastră. Specia verde poate fi folosită în scopuri terapeutice doar după 4-5 ani, cea albastră creşte mai repede şi ajunge la maturitate la sfârşitul celui de-al treilea an. Ambele specii au aproape aceleaşi efecte terapeutice.
Aloe ferox. împreună cu Aloe saponaria, este cea mai agreată specie de Aloe a Estului îndepărtat. Consumarea Aloei constituie o adevărată plăcere pentru japonezi, chinezi şi taiwanezi. Se mănâncă crudă sau fiartă, miezul strecurat şi condimentat se bea şi se foloseşte în scopuri terapeutice. în prezent japonezii sunt cei mai mari consumatori de Aloe, în special de Aloe vera şi Aloe ferox.
Aloe arborescens. în regiunile sudice, deşertice ale fostei Uniuni Sovietice creşte această specie sălbatică de Aloe, aflată în atenţia cercetătorilor ruşi şi a pionierilor medicinii naturiste. Efectele terapeutice au fost descrise de profesorul oftalmolog Vladimir Filatov şi de biologul Israel Bekhman.
